Femeile CIOFLEC

În general, când sunt prezentate personalităţile unui neam, mai puÅ£in se insistă asupra femeilor. Nu numai acum, când rolul femeilor iese tot mai pregnant în evidenţă, dar ÅŸi în perioade nu de mult trecute. De multe ori, impactul activităţilor feminine a depăşit cadrul tradiÅ£ional, privat al familiei. Multe dintre acestea s-au remarcat în viaÅ£a comunităţii prin profesiile lor, prin dragostea manifestată faţă de semeni, prin ajutorarea acestora etc. În acest context, familia Cioflec a fost o familie binecuvântată de Dumnezeu ÅŸi de istorie, cunoscută în partea sudică a Transilvaniei, în Å¢ara Bârsei ÅŸi în Secuime. MiÅŸcarea feministă românească s-a manifestat cam în acelaÅŸi timp cu miÅŸcarea feministă din Occident, evidenÅ£iindu-se în mediul urban. Cel mai apropiat oras de satul Araci, locul de provenienţă a familiei Cioflec, este BraÅŸovul, care, la sfârÅŸitul secolului al 19-lea ÅŸi începutul secolului 20, avea o elită feminină cu un înalt nivel de educaÈ›ie È™i cu acces la cultura vestică. Gospodarii cu dare de mână din Araci, care aveau ÅŸi o anumită perspectivă de viitor, s-au orientat să-ÅŸi trimită copiii la studii în BraÅŸov, de unde, mai departe, puÅ£ini la Budapesta (capitala provinciei Imperiului), cei mai mulÅ£i la BucureÅŸti. Această orientare au avut-o membrii familiei Cioflec, dar ÅŸi alte familii din Araci: Nistor, Rafiroiu, Colan… Intelectualii arăceni ori comercianÅ£ii (negustorii) care ÅŸi-au făcut un rost, împreună cu familiile lor, s-au stabilit în BraÅŸov ÅŸi au intrat în contact cu vechile familii de intelectuali braÅŸoveni, încât influenÅ£a a devenit ceva firesc. Un exemplu concludent este Dimitrie Cioflec, profesor la gimnaziul românesc din BraÅŸov, intrat în grupul cărturarilor de la Gazeta Transilvaniei, ori, alt exemplu, comerciantul Aron Cioflec, unul dintre ctitorii bisericii cu hramul Sf. Cuvioasa Paraschiva din cimitirul Groaveri. În aceeaÅŸi perioadă, feminismul românesc se manifestă prin accesul femeilor la toate formele de pregătire, inclusiv cea universitară, ÅŸi la toate tipurile de cariere, la toate treptele ierarhice ale carierelor, la creÈ™terea în aceleaÈ™i valori È™i condiÈ›ii, indiferent de gen. Mai mult, în ajunul Primului Război Mondial, s-a făcut primul pas important spre unificarea miÈ™cării feministe politice, prin constituirea, la BraÅŸov, a Uniunii Femeilor Române din Austro-Ungaria (1913), la care vor adera doamne provenite din Araci. Avem exemple în cadrul familiei Cioflec. În continuare, vom prezenta câteva dintre femeile familiei Cioflec care au rămas în memoria celor care le-au cunoscut. Dascălul ÅŸi folcloristul Dimitrie Cioflec (1829-1891) a fost căsătorit cu Eufrosina Popp (născută la BraÅŸov, în 25 martie 1824), sora pictorului Mihai (MiÅŸu) Popp (1827-1892). Probabil, Eufrosina l-a determinat pe soÅ£ul ei, MiÅŸu Popp, să picteze pentru biserica din Araci. Fiul surorii lui Dimitrie Cioflec, Eva Cioflec(1825-1896), căsătorită cu Ioan Moga (1816-1868), protopop de Hăghig, a fost Ioan Moga junior (1848-1910), protopop de Oituz-Vâlcele. Tatăl ÅŸi fiul Moga, ambii protopopi, au avut merite importante în păstorirea enoriaÅŸilor din zone româneÅŸti greu încercate de soartă. Preoteasa Eva Moga, născută Cioflec, are un rol esenÅ£ial în demersul pe scara ierarhiei preoÅ£eÅŸti a celor doi, respectiv, soÅ£ul ÅŸi fiul ei. Primul copil al familiei Constantin ÅŸi Maria Cioflec, părinÅ£ii scriitorului, a fost o fată, Maria (1878-1942), numită de fraÅ£i „lelea”. Ea s-a căsătorit în Araci cu Gheorghe Rafiroiu ÅŸi a avut mai mulÅ£i copii. Una dintre fetele ei s-a căsătorit cu Gheorghe Colan, fratele viitorului mitropolit Nicolae Colan. Altă fată, Salvina (1909-2004), a studiat Literele la Universitatea din BucureÅŸti, unde s-a căsătorit cu arhitectul Åžtefan Bell (originar din ApÅŸa-MaramureÅŸ). La vârsta pensionării, familia Bell s-a stabilit în Araci. A cumpărat casa părintească de la unul dintre fraÅ£ii Cioflec, devenind ultima proprietară a casei, de la care s-a cumpărat imobilul devenit Casa Memorială „Romulus Cioflec”. „Lelea” este prototipul personajului „LinÅ£a lui CimbriÅŸor, adică a lui Petrea FrânculeÅ£” din romanul Pe urmele destinului – o goană în jur de sine însuÅŸi (Editura Remus Cioflec, 1943). Femeie harnică ÅŸi în realitate, cu mai mulÅ£i copii, Romulus Cioflec o imortalizează în roman ca fiind „cea mai bogată din AriniÅŸ, după domni”. ExplicaÅ£ia acestei bogăţii o pune doar pe seama vredniciei ei: „Cu toate că trebuia să aibă ochi la ÅŸase oameni de la oi, la trei oameni în curte ÅŸi la lucrătorii din câmp, ÅŸi la prăvălie, era mulÅ£umită cu ce izbutise. Iar când avea o clipă de răgaz, ieÅŸea în uÅŸa prăvăliei ÅŸi cu mâna în buzunarul ÅŸorÅ£ului ca crâÅŸmăresele din BraÅŸov, privea uliÅ£a ÅŸi satul cât se vedea, ÅŸi lumea care trecea ÅŸi care-i da bună ziua.” Valeria (1897-1917), sora mai mică a scriitorului, dacă ar fi terminat facultatea ar fi fost prima femeie licenÅ£iată din familie. Dar... Constantin Cioflec fusese notar în perioada în care armata română se afla în sudul Transilvaniei. Odată cu întoarcerea armatei Imperiului Austro-Ungar, în 1916, a părăsit satul, de frica unor represiuni. Åži-a luat soÅ£ia, Maria, copiii care se aflau în sat, pe Alexe ÅŸi pe Octavian, a trecut munÅ£ii ÅŸi a ajuns la GalaÅ£i. Lor li se alătură fiica, Valeria, care studia la BucureÅŸti. Cei doi fraÅ£i mai mari care erau la BucureÅŸti s-au dus în armată, iar ea a mers cu familia în refugiu. Câteva luni au stat în GalaÅ£i, apoi la IaÅŸi, de unde au plecat, alături de alÅ£i ardeleni, în Rusia. Acolo, în spitalul din Elisavetgrad, la 6 septembrie 1917, Valeria a murit de tifos, la 20 de ani neîmpliniÅ£i. O fată foarte frumoasă. Peste ani, Romulus Cioflec îi dăruieÅŸte surorii sale o a doua viaţă, aceea de personaj literar: Silvia, în romanul Pe urmele destinului. Astfel, în roman, în primăvara anului 1917, familia CimbriÅŸor se stabilise, în refugiul lor, la GalaÅ£i; aici, femeile, mama ÅŸi fiica, harnice, au înjghebat o grădină, unde, pentru frumuseÅ£e, dar ÅŸi pentru miros, „UÅ£a ÅŸi Silvia mai semănaseră flori, cari alcătuiau câteva răzoare lângă locuinţă ori ţărmureau alei, pe lângă zorele cari acopereau doi pereÅ£i ai casei în întregime... Silvia începuse să le zâmbească la toate de bucurie, cu ochii ei micÅŸorându-i.” SoÅ£iile celor patru fraÅ£i Cioflec stabiliÅ£i în TimiÅŸoara interbelică au funcÅ£ionat la Liceul de Fete „Carmen Sylva” din TimiÅŸoara, o instituÅ£ie de prestigiu a învăţământului din Banat. Toate au studii superioare, evidenÅ£iindu-se în profesia lor, fiind apreciate alături de soÅ£ii lor. Prima soÅ£ie a profesorului ÅŸi scriitorului Romulus Cioflec (1882-1955) a fost Antonia Cioflec (1875-1960), fiica lui Emanuil Gavriliţă (1847-1910), cel care a înfiinÅ£at ziarul Basarabia (1906-1907), prima publicaÅ£ie periodică de limbă română din Basarabia, un înfocat militant pentru drepturile naÅ£ionale ale românilor basarabeni din epoca dominaÅ£iei ruso-Å£ariste. Romulus Cioflec o cunoaÅŸte pe viitoarea sa soÅ£ie la una dintre consfătuirile de seară de la redacÅ£ia ziarului Cuvânt moldovenesc, apoi ca participantă la cursurile pentru învăţători din vara anului 1917. Căsătoria celor doi are loc la ChiÅŸinău, în data de 8 septembrie 1922. Antonia Gavriliţă a absolvit, în anul 1903, Åžcoala de Arte Frumoase din Odesa, după care a predat la ÅŸcoli din ChiÅŸinău. La TimiÅŸoara, începând cu anul 1926, este maestră de desen ÅŸi caligrafie la Liceul de Fete „Carmen Sylva”. Cu Antonia, într-o armonie desăvârÅŸită, călătoreÅŸte Romulus Cioflec, în anul 1927, în Spania, iar în anul următor, cu un vas de croazieră, ajunge în regiunile scandinave, dincolo de Cercul Polar. Maria, soÅ£ia profesorului Constantin Cioflec (1880-1978), după ce a urmat cursurile Åžcolii de Menaj din Freiburg, cu examen de Capacitate luat la BucureÅŸti, în 1923, predă menaj ÅŸi gospodărie, fiind ÅŸi subdirector al internatului Liceului de Fete „Carmen Sylva”. Victoria, soÅ£ia juristului Victor Cioflec (1887-1972) este profesoară de ÅžtiinÅ£ele Fizico- Chimice, fiind licenÅ£iată a Universităţii BucureÅŸti, din 1912, cu examen de Capacitate luat la Cluj, în 1921; ca o foarte bună profesoară, este invitată să participe la congresele naÅ£ionale de chimie. Elena, soÅ£ia lui Silvestru Cioflec (1889-1969), originară din Basarabia, după ce a absolvit liceul la ChiÅŸinău, a urmat Facultatea de Medicină din IaÅŸi. Este medic ÅŸcolar la acelaÅŸi liceu, unde predă ÅŸi ore de igienă, cu multiple atribuÅ£ii, precum acelea de a vizita elevele la internat, de a alcătui fiÅŸe sanitare individuale pentru eleve ÅŸi colective, de a scrie adrese prin care solicita ajutoare pentru tratamentul elevelor bolnave, deoarece ÅŸcoala nu dispunea de fonduri pentru ajutorarea acestora. Salvina Bota, născută Cioflec (1912-1997), fiica lui Ioan Cioflec, văr primar al scriitorului Romulus Cioflec, a fost în serviciul LegaÅ£iei Republicii Argentina la BucureÅŸti, aÅŸa cum rezultă din adeverinÅ£a alăturată (vezi imaginea), în care este caracterizată ca „o persoană curată, cinstită ÅŸi purtându-se cu deplină competenţă spre deplina mea satistacÅ£ie.” AdeverinÅ£a este datată: 22 iunie 1936, cu semnătură indescifrabilă, dar cu titulatura: „E.E. Ministru PlenipotenÅ£iar al Argentinei în Bulgaria, România, Jugoslavia ÅŸi Grecia.” Ulterior, Salvina Bota s-a stabilit în Araci, Å£inând legătura cu rudele plecate în alte localităţi, în special cu Octavian Cioflec (1900-1983), fratele mai mic al scriitorului. Alăturăm articolului nostru textele a două cărÅ£i poÅŸtale (astăzi, rarităţi filatelice) din 12 decembrie 1965 ÅŸi, respectiv, din 10 ianuarie 1966 expediate Salvinei Bota, în Araci. Cuprinsul cărÅ£ii poÅŸtale din 12.12.1965 este următorul: „Dragii noÅŸtri, Vă scriem de pe Valea Zimbrilor, de lângă stupină. Suntem sănătoÅŸi ÅŸi o ducem bine aici din multe puncte de vedere. ViaÅ£a e mai ieftină, lemne la discreÅ£ie ÅŸi multă liniÅŸte. TotuÅŸi ne gândim mereu la cele ce am lăsat acolo ÅŸi la cei ce ne-au fost prieteni. Pe aici a început să îmbrace haina albă de zăpadă, totul. E o priveliÅŸte încântătoare peste tot. Nădăjduim că în curând vom primi veÅŸti bune de la voi. Cu mult dor ÅŸi drag, Octavian ÅŸi Tinca. ” Cartea poÅŸtală din 10.01.1966 are următorul text: „Dragilor, Am trecut prin Araci, aÅŸa cu fuga ÅŸi nu am avut timp să trec pe la voi. Dar am lăsat dl(ui) Axente, contabilul, să vă dea 200 lei, iar restul de 200 vi-l dă Doina. Ea vă trimite prin poÅŸtă. Suntem încă răciÅ£i de pe drum, dar sperăm că ne vom face bine în curând. Încolo, toate bune. De anul nou am fost la BucureÅŸti, unde ne-am întâlnit toată familia. Vă urăm toate cele bune cu noul an, multă sănătate ÅŸi vă sărutăm, Tinca ÅŸi Oct(avian).” Cuprinsul cărÅ£ilor poÅŸtale este interesant prin informaÅ£iile despre persoane cunoscute, despre viaÅ£a familiei în acea perioadă, cu bucurii ÅŸi greutăţi. Zenobia, soÅ£ia lui Virgil Cioflec (1874-1948), scriitor ÅŸi consacrat critic de artă, văr al scriitorului, este publicistă cunoscută, la început de secol, prin pseudonimul Rodica, cu care semna în ziarul Adevărul din BucureÅŸti. Lingvistul Sextil PuÅŸcariu (1988-1948), prieten al lui Virgil Cioflec, scrie în prefaÅ£a pregătită pentru editarea corespondenÅ£ei cu acesta (aflată în arhiva Institutului de Lingvistică ÅŸi Istorie Literară „Sextil PuÅŸcariu” al Academiei Române, din Cluj-Napoca) următoarele: „În casa lui Cioflec, împodobită cu pânzele lui Grigorescu, Luchian ÅŸi alÅ£i pictori români, mă simÅ£eam ca acasă de câte ori mergeam la BucureÅŸti. SoÅ£ia lui, care pentru prietenii bărbatului ei avea totdeauna o vorbă caldă ÅŸi o solicitudine de excelentă gospodină, pricepea să facă din lăcaÅŸul din strada DorobanÅ£ilor un cuib în care te simÅ£eai nespus de bine. Iar când Sufixul - căci aÅŸa mă botezase Cioflec din cauza lucrărilor mele filologice - îÅŸi găsi o Sufixă, Ciancu – numit astfel din cauza mustăţilor sale chinezeÅŸti – ÅŸi cu Cianca lui ne-au fost naÅŸi”. Portretul Zenobiei Cioflec, pictat de Åžtefan Luchian, se poate admira, în prezent, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, aflându-se în patrimoniul de bază al acestui muzeu, fond donat muzeului de filantropul Virgil Cioflec. Femeile Cioflec au reuÅŸit să se impună în comunitate, urmându-ÅŸi soarta ÅŸi voinÅ£a individuală într-o vreme, în general, neprielnică. Sprijinite de familie, ele ÅŸi-au împlinit destinele într-o Å£ară mai mare, o dată cu întregirea României.

Un material realizat de doamna prof. dr. Luminița Cornea. Revista Caietele de la Araci, nr.22